Cum a ajuns KazMunaiGaz să tragă la răspundere România. Povestea unei datorii plimbate de la Năstase la Ponta, via „Doi și-un sfert”

KazMunaiGaz a trimis Guvernului României o notificare privind disputa unei investiții („notice of investment dispute”). Acesta este primul pas într-un proces internațional de arbitraj, după ce procurorii DIICOT au pus sechestru asupra activelor rafinăriei Petromidia, în dosarul Rompetrol 2, afectând astfel planul de privatizare al companiei către o firmă din China, notează Financial Times.

În luna aprilie, KazMunaiGaz a semnat un acord cu compania chineză CEFC pentru vânzarea a 51% din acțiunile KMG International, unde este acționar majoritar, contra sumei de 680 de milioane de dolari. Câteva zile mai târziu, procurorii DIICOT au pus sechestru pe rafinăria Petromidia și pe bunurile mobile și imobile ale KazMunaiGaz International NV, SC Oilfield Exploration Business Solutions SA și SC Rompetrol Rafinare SA, în vederea recuperării sumelor de 1.724.168.825 lei, 290.786.616 dolari și 34.941.924 de euro, în dosarul Rompetrol II. În total, peste 700 de milioane de dolari.

„România își utilizează puterea guvernamentală pentru a submina o tranzacție și a renaționaliza activele”, se arată în scrisoarea trimisă Guvernului României, citată de FT. „Acest dosar nu are nicio legătură cu noi”, a declarat Daniiar Berlibaiev, directorul general adjunct al KazMunaiGaz.

Moștenirea Patriciu. Cum s-a plimbat datoria Rompetrol de la guvernul Năstase până la guvernul Ponta, via „Doi și-un sfert”

Omul de afaceri Dinu Patriciu, decedat în 2014, a preluat de la statul român Rompetrol, în 1998, apoi în 2001 rafinăria Petromidia.

În 2003, printr-o ordonanță a Guvernului condus de Adrian Năstase, statul român păsuiește compania lui Patriciu de la plata unei datorii istorice de 600 de milioane de dolari, recurgând la transformarea întregii datorii, ajunsă între timp la peste 760 de milioane de dolari, în obligațiuni de câte 25 de euro, subscrise de stat, cu scadența la 7 ani.

În 2007, Dinu Patriciu vinde 75% din grupul Rompetrol către compania kazahă KazMunaiGaz, contra unei sume estimate la 2,7 miliarde de dolari. Nicio parte din datoria istorică nu fusese plătită statului român.

În 2010, grupul Rompetrol, controlat de KazMunaiGaz, plătește statului român o mică parte din datorie, în jur de 70 de milioane de dolari. Statul român pune sechestru, prin ANAF, pe active ale Rompetrol și dă compania în judecată, acuzând-o că vrea să se sustragă de la plata datoriei. Statul pierde, însă, procesul în 2011, judecătorii considerând că Rompetrolul controlat de kazahi nu a făcut ceva ilegal.

În anii care au urmat, Guvernul condus de Emil Boc (PDL) demarează negocieri cu KazMunaiGaz, pentru plata datoriilor, cu știința președintelui Traian Băsescu. Gândul a dezvăluit în 2013 că aceste negocieri se desfășurau sub coordonarea Ministerului de Interne, cu participarea serviciului secret al acestei instituții, DIPI. La negocieri au participat de asemenea, din partea Guvernului, Sorin Blejnar, șef al ANAF, și Alina Bica, pe atunci secretar de stat în Ministerul Justiției. Cei doi sunt astăzi trimiși în judecată pentru fapte de corupție.

Negocierile tatonate în secret de DIPI au eșuat, după ce kazahii au oferit plata a aproximativ 200 de milioane de dolari din datorie și recuperarea restului prin crearea unui fond de investiții.

Guvernul Ponta a preluat în 2013 ștafeta negocierilor de la guvernul Ungureanu, ajungând la soluția de a accepta încasarea a 200 de milioane de euro, prin vânzarea a 26,69% din acțiunile deținute de stat în companiei și primind asigurarea de la KazMunaiGaz că restul de 18% din acțiuni nu vor fi diluate timp de 3 ani. De asemenea, s-a stabilit crearea unui fond de investiții alături de KazMunaiGaz. Președintele Traian Băsescu a respins de la promulgare legea prin care acest memorandum era aprobat prin lege de Parlament.

În ianuarie 2014, prim-ministrul Victor Ponta semnează o hotărâre de Guvern prin care parafează acest memorandum, acceptând practic plata a 270 de milioane de dolari din totalul datoriei de 760 de milioane.

Dosarul Rompetrol 2. Patru foști miniștri sunt anchetați pentru păsuirea datoriei Rompetrol

Al doilea dosar privind Rompetrol, în care procurorii au pus sechestru asigurător și pe active de peste 700 de milioane de dolari ale KazMunaiGaz, vizează modul în care datoria companiei conduse de Dinu Patriciu a fost lăsată nerecuperată de statul român.

Procurorii DIICOT acuză patru foști miniștri, pe Dan Ioan Popescu, Claudiu Tănăsescu, Sebastian Vlădescu și Gheorghe Pogea, de constituire a unui grup infracțional organizat, abuz în serviciu și complicitate la delapidare.

„În cauză există suspiciunea rezonabilă că în perioada septembrie-octombrie 2003, ministrul Finanțelor Publice, Tănăsescu Claudiu Mihai și ministrul Economiei și Comerțului, Popescu Ioan Dan și-au exercitat cu rea credință atribuțiile de serviciu, în urma unei înțelegeri cu Patriciu Dan Costache, George Philip Stephenson și Nicolcioiu Alexandru, în sensul inițierii și promovării OUG 118/2003 prin care datoriile bugetare restante ale S.C. Rompetrol Rafinare S.A. la data de 30.09.2003 în cuantum de aproximativ 603.000.000 USD au fost convertite în obligațiuni subscrise de către Ministerul Finanțelor Publice”, susțin procurorii DIICOT.

În cazul lui Dan Ioan Popescu, DIICOT precizează că „acesta a continuat să sprijine grupul infracțional organizat inițiat de către Patriciu Dan Costache și după încetarea calității de ministru depunând mărturie în cauza arbitrală a ARB/06/03, pendinte în fața Centrului Internațional de Reglementare a Disputelor Relative la Investiții (ICSID), în favoarea Rompetrol Group, declarație în care a făcut afirmații neadevărate”.

În ceea ce îi privește pe Sebastian Vlădescu și Gheorghe Pogea, foști miniștri ai Finanțelor Publice, procurorii susțin că „nu au respectat, cu rea credință, dispozițiile art. 8 al.2 din OUG 118/2003 modificată prin Legea 89/2005 potrivit cărora „în termen de 6 luni de la data emiterii, prin hotărâre a Guvernului, obligațiunile vor fi înregistrate la Oficiul de Evidență a Valorilor Mobiliare pentru tranzacționarea acestora pe piețele reglementate, în condițiile regulamentului aprobat în acest scop de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare” și au blocat adoptarea hotărârii de guvern care să permită vânzarea obligațiunilor pe Bursa de Valori București, iar statul român să-și recupereze creanțele”.

Dosarul a fost disjuns dintr-o cauză trimisă în judecată în anul 2006, privind manipularea pieței bursiere la tranzacționarea acțiunilor Rompetrol și spălarea de bani. Procurorii au obținut în 2014 condamnarea mai multor inculpați, inclusiv a fostului jurnalist Sorin Roșca Stănescu, bun prieten al lui Dinu Patriciu, sau al fostului ministru al Comunicațiilor Sorin Pantiș. Dinu Patriciu nu a mai prins finalul acestui proces, decedând la Londra cu câteva luni înainte. El fusese achitat în primă instanță, ca și ceilalți inculpați.